Continuu să observ o schimbare liniștită.
Sistemele încep să depindă de lucruri pe care de fapt nu le stochează.
La început, asta pare ciudat. Te aștepți ca un sistem să își păstreze propriile date, să ia decizii intern și să verifice totul de unul singur. Asta era modelul. Totul rămânea conținut.
Dar asta se schimbă.
Acum, mai multe sisteme verifică pur și simplu dacă ceva poate fi dovedit în altă parte. Ele nu extrag date brute. Ele nu reconstruiesc verificarea. Ele doar fac referire la dovezi existente.
Asta schimbă rolul sistemului.
Nu mai este sursa adevărului. Devine un strat care citește din el.
Aceasta este schimbarea care iese în evidență.
Sistemele nu mai trebuie să știe totul. Ele doar au nevoie de acces la dovezi care există deja.
Odată ce asta devine posibil, repetarea dispare. Oprești dovedirea aceluiași lucru din nou și din nou. Transporti ceva ce poate fi verificat oriunde.
Este o schimbare subtilă. Dar reconfigurează modul în care sunt construite sistemele.
Nu în jurul a ceea ce stochează
Ci în jurul a ceea ce pot verifica.